Copacii fara padure

2 octombrie 2006
  In povestea copacilor goi scartaind intr-o singura usa
  Este vorba de noi amandoi, este vorba de foc si cenusa..
  Doi copaci fara frunze pe drum, dupa cum ii priveste inaltul
  Doi copaci prin sarutul de sus aplecandu-se unul spre altul.

                   R: Spune-mi padure cu frunza rara
                      Unde-i iubirea de asta vara?
                      Nu stie iarna sa se indure
                      De noi, copacii fara padure.

  Toata vara au fost numai ploi si-au fost stele in nopti fara stele
  Si prin toamna sederii in noi cade ultima frunza pe ele
  In zadar catre tine intind niste crengi ce-mi fusesera brate,
  Alte usi se aud scartaind de tomnatecul vant sa se agate.

  Nu mai suntem decat doi copaci, vor veni taietori sa ne tunda,
  Vor lua crengi toti copiii saraci pentru flacara lor muribunda.
  Si chiar daca ma vei mai iubi peste crivatul iernii ce vine
  Fara brate, cu ochii pustii n-am sa am ce intinde spre tine.



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X